ȚÁGĂRĂ, țagăre, s. f. (Reg.) Arătător, limbă de ceas. – Cf. germ. (Uhr)zeiger. Vezi definitia »

SORBÍTĂ s. f. 1. constituent structural al oțelurilor călite și revenite. 2. polialcool care se găsește în unele fructe, folosit la prepararea sorbozei. (< fr. sorbite, germ. Sorbit) Vezi definitia »

ARȘÍCĂ s. f. v. arșic. Vezi definitia »

GLUTEÍNĂ, gluteine, s. f. Proteină constituentă a glutenului. – Din fr. glutéine. Vezi definitia »

IZOPÉCTĂ s. f. linie care unește punctele unde înghețul apei se produce în aceeași zi. (< fr. isopecte) Vezi definitia »