Definita cuvantului serviciu
SERVÍCIU s.n. 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujbă, post, funcție. ♦ A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Secție administrativă a unei instituții, a unei întreprinderi etc. ♦ Personalul care încadrează o astfel de secție. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil. 5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacâmurilor, porțelanurilor, sticlăriei din aceeași garnitură în care se servește mâncarea la masă. 7. (În diverse sporturi) Punerea în joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu serviciu
EXTISPÍCIU s. n. (ant.) cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicere; haruspiciu. (< lat. extispicium) Vezi definitia »
CIORBAGÍU2, ciorbagii, s. m. (Fam. și glumeț) Persoană căreia îi place mult ciorba. – Ciorbă + suf. -agiu. Vezi definitia »
VITRÁLIU, vitralii, s. n. Fereastră alcătuită din bucăți de sticlă colorate sau pictate, montate într-o rețea de rame metalice. [Var.: vitrái s. n.] – Din fr. vitrail. Vezi definitia »
PARDESÍU s.n. Haină lungă, mai subțire decât paltonul, care se poartă primăvara și toamna peste hainele obișnuite. [Pron. -siu, pl. -ie, -uri. / < fr. pardessus]. Vezi definitia »
CONSÍLIU, consilii, s. n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activității unei organizații, firme, societăți comerciale, instituții etc. ◊ Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al puterii de stat cu activitate permanentă; b) denumire dată organului consultativ al șefului statului; organul suprem al jurisdicției administrative; organul administrativ central. Consiliu de miniștri = totalitatea miniștrilor îndeplinind funcția de organ al puterii executive; guvern. Consiliu de familie = organ de tutelă alcătuit din membrii familiei, care se pronunță asupra actelor unui membru al familiei lipsit de capacitatea de administrare a bunurilor sale. Consiliu științific = colectiv însărcinat cu îndrumarea muncii științifice într-o instituție de învățământ superior sau într-un institut de cercetare. Consiliu redacțional = organ consultativ de pe lângă redacția unei edituri, format din specialiști aparținând domeniilor de activitate ale redacției respective. 2. (Înv.) Sfat. – Din lat. consilium, fr. conseil. Vezi definitia »