CĂCIULÍRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – V. căciuli. Vezi definitia »

DEMISTIFICÁRE, demistificări, s. f. Acțiunea de a demistifica și rezultatul ei. – V. demistifica. Vezi definitia »

CUPRÁRE s.f. Acțiunea de a cupra și rezultatul ei. [< cupra]. Vezi definitia »

strămuráre (-ắri), s. f. – Băț lung și ascuțit, prăjină cu vîrf de fier. – Var. strămur(ariță), străminare. Mr. strimurare, strimulare, megl. strămulari. Lat. *stimulāria, de la stimulāre „a incita” (Tiktin; REW 8261; Capidan 276; Candrea; cf. Cihac, I, 265). Var. strămur pare să reprezinte lat. stimulus; Tiktin crede că este o formă artificială, latinistă; dar nu există indicii că strămur ar putea fi calc latinizant al lui stimulus. Alb. strumullar provine din rom. (Capidan, Dacor., VII, 152). – Der. strămura, vb. (a înțepa, a excita; Bucov., a amenința). Vezi definitia »

zăgăzuíre s. f., g.-d. art. zăgăzuírii; pl. zăgăzuíri Vezi definitia »