Definita cuvantului servi
SERVÍ vb. IV. 1. tr. A îndeplini anumite funcții, însărcinări față de cineva; a sluji. 2. intr. A folosi la..., a avea rolul de... 3. tr. A aduce (bucatele) la masă. ♦ A oferi cumpărătorilor cele cerute. ♦ (La unele jocuri sportive sau la cărți) A pune mingea sau cărțile în joc. ♦ refl. (Despre oameni) A se folosi. ♦ A lua să mănânce sau să bea. [P.i. -vesc. / < fr. servir, it., lat. servire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu servi
priví (privésc, privít), vb. – 1. A se uita la ceva. – 2. A considera, a judeca. – 3. A se referi la, a fi în legătură. – - Var. înv. previ, prăvi. Origine incertă. Pare să derive din sl. priviti „a (se) (ră)suci” (Tiktin), cf. bg., sb., slov. priviti „a (se) (ră)suci”, caz în care s-ar înțelege că expresia este eliptică, în loc de „a întoarce privirea”. Celelalte explicații nu sînt mai clare: din sl. prividĕti „a se uita” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294), dificil fonetic; din sl. praviti „a dirija” (Candrea); din sl. prijaciti „a (se) arăta” (Scriban). Der. priveală (var. Mold. privală), s. f. (uitătură; aruncătură de ochi, vedere; evidență, spectacol, vedenie); priveliște, s. f. (spectacol, vedere, perspectivă); privință, s. f. (punct de vedere, considerație, relație, înv., intenție); privire, s. f. (vedere, uitătură; înv., punct de vedere; înv., spectacol); privitor, adj. (care privește; relativ; s. m., spectator); privitură, s. f. (uitătură). Vezi definitia »
SLAVOSLOVÍ, slavoslovesc, vb. IV. Tranz. (Bis.) A slăvi, a preamări pe Dumnezeu. – Din sl. slavosloviti. Vezi definitia »
AUTOSERVÍ, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (într-un magazin special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv). Vezi definitia »
SLĂVÍ, slăvesc, vb. IV. Tranz. 1. A glorifica pentru merite deosebite; a preamări, a lăuda. 2. A iubi peste măsură, a venera, a adora. – Din sl. slaviti. Vezi definitia »
plesneví, pers. 3 sg. plesnevéște, vb. IV (reg.) a mucegăi. Vezi definitia »