RÚSTIC, -Ă adj. (Liv.) De țară, ca la țară; câmpenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidărie executată din blocuri masive de piatră a căror față exterioară este cioplită brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus]. Vezi definitia »

ANDRODIÓIC, -Ă adj. (despre plante) cu flori mascule sau hermafrodite pe indivizi diferiți. (după fr. androdioécie) Vezi definitia »

ORTOSTÁTIC, -Ă adj. stând în picioare; (med.; despre unele fenomene) care se produce numai în poziție verticală. (< fr. orthostatique) Vezi definitia »

ANAGÓGIC, -Ă, anagogici, -ce, adj. Care ține de anagogie. – Din fr. anagogique. Vezi definitia »

STOHÁSTIC, -Ă adj. v. stocastic. Vezi definitia »