Definita cuvantului ciovică
ciovícă (-ce), s. f. – 1. Pasăre (Strix passerina). – 2. Nagîț (Vannellus cristatus). Creație expresivă, care urmărește să imite sunetele păsării; nu este sigur dacă această creație este proprie rom. (DAR) sau vreunei limbi sl., cf. slov. čovik „bufniță,” mag. csuvika „bufniță”, (Cihac, II, 56; Skok 72); cf. it. civetta, fr. chevêche (REW 4800). Hiecke 132 și DAR cred că este vorba de o onomat. proprie rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciovică
PẤLPĂRĂ s. f. v. pârpără. Vezi definitia »
BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; vorbe fără șir, fără înțeles. Vezi definitia »
sgrăbúnță (-țe), s. f. – 1. Grăuncior, granulă. – 2. Bubuliță, coș. – Var. sgrăbunț, zgrăbunț(ă). Creație expresivă, probabil bazată pe grăunț, cu s- expresiv. Legătura cu lat. carbuncŭlus (Pușcariu, Jb., XI, 129; Pușcariu 1939; REW 1677; Tiktin) este improbabilă. Scriban apropie cuvîntul de brobință și sgrunț, aproape sigur. Uz general, dar rar în E (ALR, I, 129). – Der. sgrăbunțică, s. f. (plantă, Lampsana communis); sgrăbunțos (var. sgrobunțos), adj. (granulos, grăunțos). Vezi definitia »
țándără (țắndări), s. f. – Așchie, bucățică. – Var. Mold. țandură, Banat țandră și der. Origine incertă. Probabil e vorba de o formație expresivă, ca fleandură; în acest caz, ar fi un simplu dublet al lui țundră, țoandră „bucată”. Se consideră der. din slov. condra sau mag. candra, cond(o)ra (Cihac, II, 429; Tiktin); dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom., cum în mod precis provin din rut. cyndra (Candrea, Elemente, 409), și ngr. σιόντρα (Meyer, Neugr. St., II, 78). Der. din săs. Zander ‹ germ. Zunder „meșă” (Lacea, Dacor., III, 709; Scriban) este improbabilă. Der. țăndări, vb. (a face să sară țăndări); țăndărică, s. f. (așchie; s. m., Pinochio, personaj celebru al lui C. Collodi); țăndăros, adj. (cu țăndări; iritabil, sensibil). Vezi definitia »
nierédbă s.f. (reg.) atitudine incorectă; răutate. Vezi definitia »