Definita cuvantului cîrcel
cîrcél (cârcéi), s. m. – 1. Organ vegetal ca un fir în spirală propriu plantelor agățătoare. – 2. Buclă, cîrlionț, zuluf. – 3. Parazit al cîinelui (Ixodes ricinus). – 4. Contracție involuntară a mușchilor. – Var. cîrcei, cîrcea, cîrci. Probabil rezultat al contaminării lui cercel cu sl. krŭčiti „a toarce”; cf. sb. krč „cîrcel”,, krčel „cîrlig”. Sp. zarcillo indică faptul că sensul 1 există încă în cercel. Sb. krčel, pe care Skok 63 îl indică drept etimon al rom. și bg. kurčel (Conev 50 și 60) par a fi împrumuturi din rom., căci -el nu se explică prin sl. Cf. cîrci. (Crețu 327 se gîndea la lat. cancellus și Diculescu, Elementele, 462, la gr. ϰριϰέλλιον „inel”). Var. cîrcei este un sing. analogic refăcut pe baza pl. și cîrcea un f. de același tip, în timp ce cîrci ar putea deriva direct din sl., cf. sb. krc. Dimpotrivă, Byck-Graur 23 consideră că cîrcei este forma primitivă de sing., de la al cărui pl. s-a format un sing. analogic cîrcel.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîrcel
TULBURÉL, -EÁ, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburél, -eá, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el. Vezi definitia »
BIEMEL [bi:əml], Walter (n. 1918), filozof și estetician român, originar din România. Lucrări și studii istorico-filozofice („Sartre”, „Heiddeger”). A extins reflecția filozofică asupra literaturii și artelor plastice („Întemeierea esteticii de către Kant și semnificația ei pentru istoria artei”). Vezi definitia »
TRICAPÉL adj. invar. (Înv.; în sintagma) Hârtie tricapel = hârtie de calitate superioară, care avea ca filigran trei pălării. – Din it. tre cappelli (după tri-). Vezi definitia »
CAIEȚÉL, caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet (1). [Pr.: ca-ie-] – Caiet + suf. -el. Vezi definitia »
colonel, colonei s. m. (deț.) chiștoc de dimensiune medie. Vezi definitia »