Definita cuvantului cîrciumă
cîrciumă (cîrciumi), s. f. – Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mîncăruri). – Var. cîrcimă, crîcimă, crîșmă, crîjmă (cu der. săi). Sl. krŭčĭma (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 318; Cihac, II, 41; Meyer 207; Berneker 666; Conev 88); cf. bg. krŭčma, sb., slov. krčma, mag. korcsima. Der. cîrciumar, s. m. (proprietar de cîrciumă); cîrciumăreasă, s. f. (nevastă de cîrciumar; femeie care are o cîrciumă; plantă ornamentală, Zinnia elegans); cîrciumări, vb. (a fi cîrciumar; a trafica, a specula); cîrciumărie, s. f. (îndeletnicirea de cîrciumar); cîrciumărit, s. n. (îndeletnicirea de cîrciumar; înv., în Mold., contribuție pe cîrciumi, care reprezenta cinci lei pe an în sec. XVIII); cîrciumăriță (mai adesea crîșmăriță), s. f. (cîrciumăreasă). Der. reprezintă adesea forme sl., cf. bg. krŭčmar, krŭčmarica, slov., cr. krčmariti (‹ sl. kručĭmiti).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîrciumă
BĂIEȘÍȚĂ2, băieșițe, s. f. (Reg.) 1. Soție de băieș. 2. Femeie care lucrează într-o mină. – Băieș + suf. -iță. Vezi definitia »
LOSTOPÁNĂ, lostopane, s. f. (Reg.) Bucată mare de pământ, de piatră, de gheață etc. [Var.: lostopán s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »
coșleábă, coșlébe, s.f. (reg.) 1. poiată pentru vite; cotețul câinelui, cotubă. 2. casă joasă; cocioabă, coșmelie. Vezi definitia »
ORÁNIȚĂ, oranițe, s. f. (Reg.) 1. Prăjină cu cange la vârf, de care se servesc marinarii și pescarii. 2. Luntre pescărească cu fundul lat. – Din scr. oranica. Vezi definitia »
șenilă, șenile s. f. 1. (la încălțăminte) talpă foarte groasă. 2. (prin ext.) încălțăminte cu talpă foarte groasă. Vezi definitia »