Definita cuvantului ciritei
ciritéi s. m. – Tufiș, desiș, teren despădurit. – Var. ceretei, ceretel. Rut. (o)čeret „stufăriș” (Skok 64; DAR). Nu este probabilă ipoteza lui Cihac, II, 491, bazată pe mag. cserje, de la cser „stejar”. – Der. citirișcă, s. f. (tufiș), cu metateză (DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciritei
scrivéi, scrivéi, s.m. (reg.; deprec.) copil plângăreț; scrivilă. Vezi definitia »
neléi, neléiuri, s.n. (reg.) vas de lemn în formă de pâlnie cu țeavă metalică; leică. Vezi definitia »
ACULEI- elem. „spin, ghimpe”. (< fr. aculéi-, cf. lat. aculeus) Vezi definitia »
cușeí (-iésc, -ít), vb. – A ciuguli, a mînca pe apucate. Rut. kušati (DAR). În Bucov. Vezi definitia »
ULÉI1, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, întrebuințat pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej. Vezi definitia »