ghișeu, ghișee s. n. (glum.) șliț, prohab. Vezi definitia »

LACHÉU s.m. 1. Fecior, servitor îmbrăcat în livrea (în casele aristocrate feudale și burgheze). 2. (Fig.; peior.) Servitor, unealtă a intereselor cuiva (mai ales a claselor stăpânitoare). [< fr. laquais]. Vezi definitia »

PNEUMOPERITONÉU s.n. Prezență patologică sau terapeutică de aer în peritoneu. [Cf. fr. pneumopéritoine]. Vezi definitia »

TUȘÉU s. n. 1. (med.) examinare prin palpare a unui organ intern, spre a se constata starea sănătății lui; tact. 2. senzație produsă de pipăirea cu mâna a unei țesături pentru a-i constata gradul de finețe. 3. manieră de a apăsa tastele la un instrument cu claviatură (la pian). 4. fel de a aplica culorile în pictură. (< fr. touché) Vezi definitia »

SCORIACÉU, -ÉE adj. De natura scoriilor. [< fr. scoriacé]. Vezi definitia »