Definita cuvantului cîrpi
cîrpí (cîrpésc, cîrpít), vb. – A pălmui, a bate, a lovi. Lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentată în limbile romanice, a dispărut din rom. (cf. REW 2034); această pierdere „importantă” după Pușcariu, Lr., 259, ajunge totală, dată fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cîrpi „a petici”; cf. calabr. curpire „a bate, a lovi”, it. colpire. DAR explică acest cuvînt rom. prin asemănarea cu acțiunea de a astupa găurile dintr-un perete prin mortarul care se lipește, cînd este aruncat cu putere. Asemănarea cu țig. kuripen „a lupta” ‹ sp. curar „a lipi” (Claveria 241) pare întîmplătoare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîrpi
șerpí, pers. 3 sg. șerpéște, vb. IV. (înv.) a șerpui. Vezi definitia »
TÚPI s.n. Limbă indigenă din America de Sud. // s.m. și f. Locuitor aparținând unei populații sud-americane din zona Amazonului, care are o cultură agraro-matriarhală. [< fr., it., sp., port. tupi < cuv. indigen]. Vezi definitia »
PROȚOPÍ vb. IV. v. proțăpi. Vezi definitia »
hulpí, pers. 3 sg. hulpéște, vb. IV refl. (reg., înv.) a se scurge laptele din boabele de grâu (din cauza negurilor). Vezi definitia »
stropí (-pésc, ít), vb. – A uda ușor, a împroșca cu apă. Sl. *sŭtropiti, în loc de kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb. kropiti, pol. skropić. – Der. strop, s. m. (picătură; cantitate infimă), deverbal; stropelniță, s. f. (Banat, praftură de fierar); stropeală, s. f. (udare, umezeală); stropitoare, s. f. (udătoare); stropitură, s. f. (udare, umezire). Vezi definitia »