Definita cuvantului cirtă
círtă (círte), s. f. – 1. Trăsătură. – 2. Cantitate mică, pic. – 3. Moment, secundă. Sl. črŭta (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, 56; Pușcariu, Dacor., VIII, 349); cf. ciort, care aparține aceleiași rădăcini. După Edelspacher 12, din rom. provine mag. csirta. Din aceeași familie fac parte ciorsăi; certat, adj. (tăiat), din sl. čertŭ (Pușcariu, Dacor., IV, 680); cest, s. n. (înv., bucată, fragment, crîmpei), din bg. čest (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cirtă
saciálă, saciále, s.f. (reg.) jaleș de câmp. Vezi definitia »
DEPÉȘĂ s. f. (rar) telegramă. (< fr. dépêche) Vezi definitia »
COLONÁDĂ, colonade, s. f. Ansamblu de coloane dispuse într-unul sau mai multe șiruri, formând, în cadrul unui edificiu, un peron ori o galerie sau fiind constituit dintr-o unitate independentă cu rol decorativ. – Din fr. colonnade. Vezi definitia »
TRIPALMITÍNĂ s.f. (Chim.) Ester al glicerinei cu acidul palmitic. [< fr. tripalmitine]. Vezi definitia »
SINFONIÉTĂ s. f. lucrare orchestrată asemănătoare cu sinfonia, dar de proporții mai mici. (< it. sinfonietta) Vezi definitia »