scîncí (-césc, -ít), vb. – 1. A se smiorcăi, a geme, a se tîngui. – 2. A lătra. – Var. schinci, înv. scîncez. Trans. ocînci, Munt. schincăni. Creație expresivă. Der. din sl. skučati „a lătra” (Cihac, II, 329; Șeineanu, Chien, 239; Tiktin), cf. pol. skuczác „a geme”, este dificilă semantic și nu pare posibilă în ce privește fonetismul. – Der. scîncet, s. n. (geamăt; tînguit); scînceală, s. f. (scîncet). Vezi definitia »

plíci interj. – Imită zgomotul bălăcitului sau al baterii din palme. Creație expresivă, cf. pleosc (Iordan, BF, II, 186). – Der. pliciui, vb. (a pocni din bici, a plesni). Vezi definitia »

papuci Vezi definitia »

DOICÍ, doicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea meseria de doică. – Din doică. Vezi definitia »

ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ Refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦ Tranz. A încrucișa brațele sau picioarele. – În + colac. Vezi definitia »