CLIPOC͹, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV.] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

ARMÓNICI s. f. pl. v. armonic [în DN]. Vezi definitia »

AÍCI adv. 1. În acest loc, în aceste locuri (relativ) apropiate de vorbitor. ◊ Expr. (Fam.) Până aici! = destul! ajunge! Pe aici ți-e drumul! = șterge-o! pleacă! a plecat! a șters-o! A se duce pe-aici încolo = a pleca, a o șterge; a pleca fără urmă, a dispărea. 2. În acest moment, acum. ◊ Expr. Aici i-aici sau aci-i aci = acum e momentul hotărâtor. ♦ (Corelativ) Acum... acum..., când... când..., ba... ba... 3. (În expr.) Cât pe-aci = aproape să..., gata-gata să..., mai că... [Var.: ací, acía, acílea, aíce, aícea adv.] – Lat. ad-hicca. Vezi definitia »

făguéci, făguéci, s.m. (reg.) fag tânăr și mic, făgui, făgătui, făgulean, făguleț, făguț, făgău. Vezi definitia »

ÎNCINCÍ, încincesc, vb. IV. Tranz. A face de cinci ori mai mult sau mai mare. – În + cinci. Vezi definitia »