Definita cuvantului condiționare
CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care se aduce un material, un produs etc. într-o stare de umiditate dorită sau prin care se constată conținutul lui de umiditate. [Pr.: -ți-o-].
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu condiționare
FUROÁRE s.f. (Rar) 1. Mânie, delir furios, furie. 2. Pasiune violentă; încântare. ◊ (Fam.) A face furori = a provoca admirație (mai ales prin aspectul exterior). [Cf. fr. fureur, lat. furor]. Vezi definitia »
DEMULÁRE, demulări, s. f. Acțiunea de a demula și rezultatul ei. – V. demula. Vezi definitia »
zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri Vezi definitia »
PĂNCĂNÍRE s. f. v. PĂNCĂNI. [DAR] Vezi definitia »
COMÍTERE s.f. Acțiunea de a comite. [< comite]. Vezi definitia »