Definita cuvantului sincretism
SINCRETÍSM s.n. 1. Stare de nediferențiere a elementelor unui fenomen, specifică fazelor primitive de dezvoltare. 2. Contopire a unor elemente de gândire, de viață socială, artistică etc. într-un complex în care încă nu-și pot semnala specificul. ♦ (Fil.) Amestec de teorii diferite și contradictorii. [< fr. syncretisme, cf. gr. synkretizein – a reuni].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sincretism
PACIFÍSM s. n. curent politic de esență liberală care se pronunță pentru pace și condamnă orice război. (< fr., it. pacifisme) Vezi definitia »
SCHOPENHAUERÍSM s.n. Filozofia lui Schopenhauer, care afirmă că esența lumii este voința universală, oarbă și irațională și exclude existența legilor dezvoltării naturii și societății și implicit posibilitatea cunoașterii științifice, iar în artă propagă un estetism mizantrop, culminând prin proclamarea idealului mistic al „nirvanei”. [< Schopenhauer – filozof idealist german + -ism]. Vezi definitia »
MACHIAVELÍSM s. n. Comportare, acțiune vicleană, perfidă; perfidie, machiaverlâc, rea-credință. [Pr.: -chi-a-] – Din fr. machiavélisme, it. machiavellismo. Vezi definitia »
BILINGVÍSM s.n. Situație în care se află un vorbitor sau un grup social care folosește în mod curent două limbi. [< fr. bilinguisme]. Vezi definitia »
EUNUCOIDÍSM s.n. Insuficiență testiculară. ◊ Eunucoidism feminin = Insuficientă maturație ovariană la pubertate. [Pron. e-u-nu-co-i-. / < fr. eunuchoïdisme]. Vezi definitia »