Definita cuvantului condiționat
CONDIȚIONÁT, -Ă condiționați, -te, adj. (În expr.) Aer condiționat = aer menținut prin instalații speciale în condiții optime de temperatură, umiditate și puritate. (Psih.) Reflex condiționat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța cerebrală între două focare de excitație care coincid în timp; constituie mecanismul fiziologic universal care stă la baza activității nervoase superioare la om și la animale și asigură adaptarea precisă a organismului la mediul înconjurător. [Pr.: -ți-o-]. – Fr. conditionné.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu condiționat
ODORÁT, (rar) odoraturi, s. n. (Înv.) Miros. – Din fr. odorat. Vezi definitia »
CĂSCÁT1, căscaturi, s. n. Faptul de a căsca (2); căscătură (1), căscare. – V. căsca. Vezi definitia »
ADUNÁT, -Ă, adunați, -te, adj. Strâns2 (la un loc). ♦ Spec. (Despre așezări rurale) Cu case așezate una lângă alta, în strânsă apropiere. – V. aduna. Vezi definitia »
FORȚÁT, -Ă adj. 1. făcut, impus cu forța, silit, nefiresc. ♦ curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș ~ = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal; aterizare ~ă = aterizare impusă de împrejurări nefavorabile. 2. făcut prin violență, printr-un efort deosebit. 3. (despre închizători, uși) deschis, spart cu forța. 4. (despre râs, gesturi etc.) silit, nenatural. (< forța) Vezi definitia »
DEGRADÁT, -Ă, degradați, -te, adj. (Despre persoane) Care a pierdut gradul pe care l-a avut. ♦ Decăzut sub raport moral sau social; înjosit; stricat, corupt, vicios. ♦ (Despre obiecte, materiale etc.) Care și-a pierdut calitățile; stricat, deteriorat, ruinat. ♦ (Despre terenuri) Care și-a pierdut calitățile, devenit neproductiv. – V. degrada. Vezi definitia »