BÁIE¹, băi, s. f. I. 1. Cufundare a corpului în apă, în scop igienic sau curativ; îmbăiere. V. scăldare. 2. Cada sau putina în care cineva se îmbăiază. ♦ Apa în care cineva se îmbăiază. ◊ Expr. Baie de sânge = vărsare de sânge; măcel. ♦ Stabiliment public cu instalații speciale servind pentru îmbăiere; încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. Expunerea corpului (gol) la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc., în scop igienic sau curativ. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție etc. în vederea unor operații industriale sau chimice; lichidul, soluția etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Nume dat localităților în care se găsesc izvoare de apă termală sau minerală cu proprietăți curative. – Lat. *baneum (v. sl. banja). Vezi definitia »

ori e laie, ori bălaie! expr. alege una din două! Vezi definitia »

STOICHIOMETRÍE s. f. v. stoechiometrie. Vezi definitia »

CHEILOPLASTÍE, cheiloplastii, s. f. (Med.) Reconstituire a buzei prin intervenție chirurgicală. [Pr.: che-i-] – Din fr. chéiloplastie. Vezi definitia »

CROMATOTAXÍE s.f. Afinitate a unor substanțe de a ataca cromatina nucleară. [Gen. -iei. / < fr. chromatotaxie, cf. gr. chroma – culoare, axis – ordine]. Vezi definitia »