SPURCÁRE s. f. Acțiunea de a (se) spurca; murdărire; fig. profanare, pângărire. – V. spurca. Vezi definitia »

ACUZÁRE, acuzări, s. f. Acțiunea de a acuza; învinuire, învinovățire. ♦ (Concr.) Persoana (sau persoanele) care acuză la un proces. Vezi definitia »

NITRURÁRE s.f. Acțiunea de a nitrura și rezultatul ei. [< nitrura]. Vezi definitia »

văcsuitoáre (-su-i-) s. f., g.-d. art. văcsuitoárei; pl. văcsuitoáre Vezi definitia »

ZÍCERE, ziceri, s. f. Acțiunea de a zice și rezultatul ei; ceea ce se exprimă prin cuvinte; comunicare de orice fel; cuvânt, vorbă, vorbire. ♦ Expresie, zicătoare, zicală. – V. zice. Vezi definitia »