Definita cuvantului cîte
cîte adv. – În grupuri de, în serii de; cîte trei; toate îmi vesteau cîte o supărare (Negruzzi). – Unul cîte unul. – Căte odată. – De-a ’ncîtelea. Gr. ϰατά, cu fonetismul alterat de confuzia ușor de făcut cu cît (Densusianu, Hlr., 163; Candrea-Dens., 362; REW 1175; DAR); cf. v. it. cad(uno), fr. cha(que), cat., sp., port. cada. Cata intrase în lat. populară, cu sensul de secundum vel iuxta (Silos 66). Unele dicționare (de ex. DAR) îl confundă cu desăvîrșire cu cît; totuși, confuzia nu este posibilă, nu numai pentru sensul special al lui cîte, ci și pentru că acest ultim cuvînt este totdeauna invariabil. – Comp. cîteși, adv. (toți împreună; exprimă o funcție distributivă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cîte
LAXITÁTE s.f. (Liv.) Moliciune, lipsă de rezistență. ♦ (Med.) Mobilitate crescută a unei articulații. [Cf. fr. laxité]. Vezi definitia »
PIEZOELECTRICITÁTE s. f. proprietate a unor substanțe cristaline de a se polariza electric datorită unor deformații mecanice sau de a-și modifica dimensiunile în prezența unui câmp electric variabil. (< fr. piézo-électricité) Vezi definitia »
DEOPÁRTE adv. La o oarecare depărtare de vorbitor sau de alt punct fix; într-o parte, izolat. – De4 + o + parte. Vezi definitia »
ANTICHITÁTE, (2) antichități, s. f. 1. Epoca civilizației vechi, în special a celei greco-romane. ♦ Vechime. 2. Obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică. [Var.: (înv.) anticitáte s. f.] – Fr. antiquité (lat. lit. antiquitas, -atis). Vezi definitia »
PROSPERITÁTE s. f. Stare prosperă, fericită, înfloritoare a vieții unui individ sau a unei colectivități, a unei întreprinderi, a unei instituții; bunăstare, belșug. – Din fr. prospérité, lat. prosperitas, -atis. Vezi definitia »