CUȚITĂRÍE, cuțitării, s. f. 1. Atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vând cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. Diferite feluri de cuțite. – Cuțit + suf. -ărie. Vezi definitia »

PARAFONÍE s. f. 1. tulburare a vocii, care capătă un timbru nazonant. 2. (muz.) mișcare paralelă a vocilor. (< fr. paraphonie) Vezi definitia »

HIPEROSMÍE, hiperosmii, s. f. Sensibilitate excesivă a simțului mirosului. – Din fr. hyperosmie. Vezi definitia »

CÁRDIE s.f. (Anat.) Orificiu superior al stomacului, care comunică cu esofagul și este situat foarte aproape de inimă. // -cardie Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) inimă”, „cord”. [Gen. -iei. / < fr. cardia, cf. gr. kardia – inimă]. Vezi definitia »

MEZOCARDÍE s. f. anomalie congenitală a poziției inimii (către mijloc). (< fr. mésocardie) Vezi definitia »