IÉPURE, iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui. ◊ Expr. Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris. Vezi definitia »

SUPRAESTIMÁRE s.f. Faptul de a (se) supraestima; supraapreciere; supraevaluare. [< supraestima]. Vezi definitia »

tulburare a starii de constienta in care individul poate executa activitatile normale, dar constienta sa este diminuata si uita ce are de facut. Se intalneste dupa crizele de epilepsie, in alcoolism si in afectarile organice insotite de confuzie. Poate fi insotita de alte simptome, cum ar fi: lentoarea fizica si mentala, crize de furie si halucinatii. Aceasta stare dureaza putin timp, de obicei, cateva ore. Vezi definitia »

SPUMÁRE s. f. operație de izolare a dulapului și ușii frigiderului. (< it. spumare) Vezi definitia »

DESPĂTURÁRE s. f. v. despăturire. Vezi definitia »