RUBELÍT s. n. turmalină roz, piatră semiprețioasă. (< fr. rubellite) Vezi definitia »

a sta ca un țap logodit expr. a sta țeapăn / prostit / aiurea. Vezi definitia »

SELENÍT¹ s. m. 1. ghips alb-gălbui, cu luciu mătăsos-sidefos, pentru obiecte decorative. 2. sare incoloră a acidului selenios. (< fr. sélénite) Vezi definitia »

(it., lat.) s.m. 1)Superior al unei abații. 2)Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. Vezi definitia »

polfăít¹ s.n. (reg.) polfăială (v.). Vezi definitia »