FĂÍNĂ, (2) făinuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante și folosită în alimentație. ◊ Expr. Altă făină se macină acum la moară = s-a schimbat situația, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obținută prin măcinarea anumitor materiale. ◊ Făină animală = produs obținut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare și a porcilor. Făină de pește = produs sub formă de pulbere obținut din pești inferiori și necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de pește, folosit pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. Făină de oase = pulbere fină obținută prin măcinarea oaselor și folosită ca supliment valoros în hrana animalelor și ca îngrășământ în agricultură. – Lat. farina. Vezi definitia »

NEOMORFÓZĂ s.f. (Biol.) Regenerare a țesuturilor sau a organelor distruse. [Cf. fr. néomorphose]. Vezi definitia »

CARBOXIMETILCELULOZĂ s. f. Derivat al celulozei, obținut prin tratarea alcalicelulozei cu acid monocloracetic; este utilizat ca adaos la fabricarea detergenților, la prepararea unor adezivi etc. Vezi definitia »

FLEXÚRĂ s. f. 1. deformare a straturilor solului ca urmare a denivelării a două compartimente. 2. formație anatomică încurbată. (< fr. flexure, lat. flexura) Vezi definitia »

TRICOTÉZĂ s.f. 1. Mașină de tricotat. 2. Femeie care tricotează (manual sau mecanic). [< fr. tricoteuse]. Vezi definitia »