PRÁVILĂ, pravile, s. f. (Înv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ♦ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo. Vezi definitia »

ALICUÁNTĂ adj. parte ~ = mărime care nu este cuprinsă de un număr exact de ori într-un întreg. (< fr. aliquante) Vezi definitia »

VĂRUȘÁNĂ, vărușane, s. f. (Pop.) Verișoară. – Din văr + suf. -uș-ană. Vezi definitia »

plugăríță, plugăríțe, s.f. (reg.) 1. țărancă. 2. codobatură (pasăre migratoare mică, cu coadă lungă, tremurătoare, care trăiește pe lângă ape). Vezi definitia »

VENGHÉRCĂ, vengherci, s. f. (înv. și reg.) Haină scurtă de postav îmblănită (împodobită cu șireturi sau cu brandenburguri). [Var.: vinghércă s. f.] – Din rus. vengherka. Vezi definitia »