ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis. Vezi definitia »

BASTIMÉNT s. n. navă de război de mare tonaj. (< it. bastimento) Vezi definitia »

PEMPÁNT, -Ă adj. dichisit, elegant, atrăgător, seducător. (< fr. pimpant) Vezi definitia »

GRAFOMÁNT, -Ă adj., s.m. și f. Specialist în grafomanție; de grafomanție. [Cf. it. grafomante]. Vezi definitia »

RELUCTÁNT, -Ă adj. refractar, recalcitrant, îndărătnic. (< engl. reluctant) Vezi definitia »