Definita cuvantului condicuță
CONDICÚȚĂ, condicuțe, s. f. Diminutiv al lui condică (1). ♦ (În trecut) Carnet destinat personalului casnic, în care se nota identitatea purtătorului casnic, în care se nota identitatea purtătorului, locurile unde a fost angajat etc. ♦ (În trecut) Legitimație a femeilor prostituate profesioniste, unde erau înregistrate vizele medicale de control împotriva bolilor venerice. – Condică + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu condicuță
cocârjă, cocârje s. f. (intl.) persoană naivă. Vezi definitia »
BẤTCĂ, bâtci, s. f. (Reg.) Înălțime pe coasta unui munte; ridicătură de pământ împădurită; măgură. Vezi definitia »
BARIÉRĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă cu care se oprește temporar trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc.; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Dispozitiv de siguranță a circulației într-o mină. ♦ Fig. Obstacol, piedică. 2. Loc pe unde se intră în oraș și unde se încasau altădată taxele pentru mărfurile care se aduceau spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Fr. barrière. Vezi definitia »
POLIZAHARÍDĂ s. f. produs macromolecular natural din clasa hidraților de carbon, prin policondensarea mai multor monozaharide. (< fr. polysaccharide) Vezi definitia »
tarabă, tarabe s. f. (er., prst.) vagin. Vezi definitia »