Definita cuvantului sonantă
SONÁNTĂ s.f. Consoană a cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor și care, în anumite limbi, poate fi centru de silabă. ♦ adj. Consoană sonantă. [< fr. sonnante].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu sonantă
POLIPEPTIDÁZĂ s.f. Enzimă capabilă să dezintegreze polipeptidele. [< fr. polypeptidase]. Vezi definitia »
CURBÉTĂ s. f. săritură a calului cu picioarele din față ridicate. (< fr. courbette) Vezi definitia »
sgúră (-ri), s. f. – Reziduu, mineral, funingine. – Var. zgură. Mr. zgură, zgurie. Ngr. σϰουρά, σϰουριά (Cihac, II, 698), din gr. σϰωριά, cf. scoare și sb., cr. skorija (Vasmer, Gr., 134), bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë. – Der. sguros, adj. (plin de zgură); sguruit, adj. (murdărit cu zgură). Vezi definitia »
plugníță, plugníțe, s.f. (reg.; înv.) 1. plug mic. 2. rariță. Vezi definitia »
rávlă s.f. (reg.) cantitate mare, grămadă. Vezi definitia »