Definita cuvantului ciumări
ciumărí (-résc, -ít), vb. refl. 1. A se înăcri, a deveni acru. – 2. A se supăra. – Var. ciumărî, ciumăra. Sl. čemerĭ „otravă” (DAR). Puțin probabilă explicația lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumărit (var. ciumărat, ciumăros), adj. (astringent); ciumărică (var. ciumurică), s. f. (cimbru, Satureja hortensis), din bg. čemerika, cf. mag. csomorika (Conev 46; DAR). Din aceeași rădăcină sl. provine, prin intermediul mag. csömöröl, vb. ciumurlui (a provoca indigestie, a se întoarce stomacul pe dos, a tulbura), cf. Drăganu, Dacor., I, 317; DAR; Gáldi, Dict., 117, cu var. cermălui.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciumări
OCĂRÍ vb. IV v. ocărî. Vezi definitia »
FIBRI- v. fibră. Vezi definitia »
BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A se bălăci. 2. A flecări. – Et. nec. Vezi definitia »
BROMURI (‹ fr. {i}) s. f. Săruri ale acidului bromhidric. Bromură de potasiu = sare de potasiu a acidului bromhidric (KBr), cristalizată, încoloră, solubilă în apă, întrebuințată drept calmant în medicină. Bromură de argint = sare de argint a acidului bromhidric (AgBr), cristalizată albă-gălbuie, solubilă în amoniac, întrebuințată la obținerea emulsiilor gelatinoase pentru plăcile, filmele și hîrtiile fotografice. Vezi definitia »
DESPROPRIETĂRÍ, desproprietăresc, vb. IV. Tranz. A lua cuiva dreptul de proprietate. [Pr.: -pri-e-] – Des1- + [îm]proprietări. Vezi definitia »