Definita cuvantului ciump
ciump (-puri), s. n. – Ciot, ciuntitură. – Var. ciomp. Creație expresivă, probabil identică lui ciup, cu infix nazal, ca în ciut › ciunt, cf. ven. ciompo „ciung.” – Der. ciomplei, s. n. (buștean decojit; la cai, rădăcina cozii); ciumpav, adj. (șchiop; animal cu coarnele sau urechile tăiate), care a fost apropiat uneori de bg. čup(av) „cu urechile tăiate” (Pascu, Suf., 281; DAR) sau de mag. csámpás „șchiop” (Cihac, II, 493); dar care ar putea fi creație spontană, cu aceeași intenție expresivă ca în it. ciampa „șchiop”, germ. schampeln „a șchiopăta”; ciupăvi, vb. (a tăia; a tăia urechile; a răni; a vătăma; a lăsa pe cineva șchiop).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ciump
țâmp, țâmpuri, s.n. (reg.) 1. șold, coapsă. 2. copac, țubac. Vezi definitia »
SUPRATÍMP s.m. Prelungire a zilei de muncă peste limita care corespunde prețului obișnuit al muncii. [< supra- + timp]. Vezi definitia »
șteámp (-puri), s. n. – 1. Mai, pisălog, pilug, ciocan de lemn. – 2. Baros. – 3. Mașină de spart pietre, asemănătoare dîrstelor. – 4. Presă de bătut monede. Germ. Stampfe (Mîndrescu 89; Borcea 210; Graur, BL, III, 43; Gáldi, Dict., 195). Intervenția sl. stąpa (Cihac, II, 393) este improbabilă. – Der. ștempar, s. m. (Trans., muncitor care sparge pietrele scoase din mină); ștempăriță, s. f. (Trans., nevastă de ștempar); ștempări, vb. (a sparge minereu). Vezi definitia »
cîmp (-puri), s. n. – 1. Șes, cîmpie. – 2. Teren lucrat, ogor, lan; activități proprii agriculturii. – 3. Fond, teren, teatru, scenariu în care se desfășoară o acțiune sau în care se situează o acțiune sau în care se situează un obiect. – 4. Fond. – 5. În heraldică, sferă, domeniu. – 6. Regiune, porțiune, suprafață. – 7. Frîu. – Var. cîmp (pl. cîmpi). Mr. cîmpu, megl. cǫmp. Lat. campus (Pușcariu 361; Candrea-Dens., 338; REW 1563; DAR); cf. it., sp., port. campo, prov., cat. camp, fr. champ. Pl. cîmpi se folosește aproape exclusiv în expresiile a bate cîmpii, a lua cîmpii. Der. cîmpean, adj. (țărănesc, campestru); cîmpeancă, s. f. (țărancă); cîmpenesc, adj. (țărănesc, rustic); cîmpenește, adv. (în mod rustic); campestru, adj. (campestru), din it. campestro; cîmpină, s. f. (ogor); cîmpos, adj. (neted, plan). După Candrea, Elementele, 403, din rom. provin rut. kempa, kympyna „insuliță”. Vezi definitia »
ANOTÍMP, anotimpuri, s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului, care prezintă caractere specifice de climă și de lumină. – Din an + timp (după germ. Jahreszeit). Vezi definitia »