GHIȚÓS, -OÁSĂ, ghițoși, -oase, adj. (Reg.) Lățos, mițos. – Din viță (rostit palatalizat) + suf. -os. Vezi definitia »

NÁOS, naosuri, s. n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós. Vezi definitia »

șuiós, -oásă, adj. (reg.) 1. astmatic; tuberculos. 2. (despre cai; în forma: șâios) bolnav de emfizem pulmonar. 3. (despre oameni) scrofulos. 4. (despre cai) care are răni purulente pe corp. Vezi definitia »

VENÓS, -OÁSĂ adj. 1. Referitor la vene. 2. (Bot.; despre unele organe) Foarte fin reticulat. [Cf. fr. veineux, lat. venosus]. Vezi definitia »

schirós, -oásă, adj. (înv.; despre țesuturi) care e de natura schirului (a tumorii maligne), cu aspect de schir, care formează schirul, bolnav de schir. Vezi definitia »