GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab¹; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf. scr. gundelj. Vezi definitia »

PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Prusiei sau este originară de acolo; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau populației ei, privitor la Prusia sau la populația ei; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak. Vezi definitia »

ȘÉLAC/ȘÉRLAC s. n. rășină naturală secretată de o insectă din regiunile tropicale, folosită la prepararea unor lacuri, a cerii roșii etc. (< germ. Schellack) Vezi definitia »

BAC¹ s.n. 1. Pod umblător care servește la transportul peste un râu mare. 2. Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit de obicei pentru depunerea unui lichid. [Pl. -curi. / < fr. bac, cf. ol. bak]. Vezi definitia »

ac (áce), s. n. – 1. Instrument de cusut. – 2. Bold. – 3. (La insecte și plante) Organ de apărare în formă de ghimpe. – 4. (La unele instrumente) Indicator. – Mr., megl. ac, istr. ŏc. < Lat. ăcus (Pușcariu, 6; Candrea-Dens., 3; REW 130; DAR; cf. Rohlfs, Differenzierung, 49); cf. vegl. yuak, it. ago (calabr. acu, sard, agu), prov. ac. – Der. acar, s. n. (cutiuță, acăriță); acar, s. m. (muncitor feroviar, macagiu); acăriță, acarniță, s. f. (cutiuță în care se păstrează ace). Vezi definitia »