GNOSEOLOGÍE s.f. Parte a filozofiei care cercetează posibilitatea cunoașterii lumii de către om, legile, izvoarele și formele acestei cunoașteri; teoria cunoașterii. [Pron. -se-o-, gen. -iei. / < germ. Gnoseologie, fr. gnoséologie, cf. gr. gnosis – cunoaștere, logos – știință]. Vezi definitia »

OFTALMORAGÍE s. f. hemoragie oculară. (< fr. ophtalmorragie) Vezi definitia »

AUTOCIRCULÁȚIE s. f. menținere a deplasării unei ape în circuitul închis de vaporizare al unor căldări acvatubulare. (< fr. autocirculation) Vezi definitia »

METAPLAZÍE s.f. (Med.) Schimbare a structurii unui țesut în funcție de modificările mediului. [Gen. -iei. / < fr. métaplasie, cf. gr. meta – după, plassein – a forma]. Vezi definitia »

EXPLOATÁȚIE s. f. 1. întreprindere cu caracter economic care exploatează pământuri, păduri, mine etc. 2. terenul, pădurea etc. aflate în exploatare (3). (< fr. exploitation) Vezi definitia »