EMBÓLUS s.n. Formație străină obstruantă (solidă, lichidă sau gazoasă) prezentă în sânge care produce embolia. [Var. embol s.n. / < fr., lat. embolus, cf. gr. embolos – cui]. Vezi definitia »

BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. (Rar) Bloc (3). – Din germ. Blockhaus. Vezi definitia »

AUSONIUS, Decimus Magnus (c. 310-c. 395), poet și actor latin. Originar din Galia. Versificator abil; poezie descriptivă („Mosella”). Vezi definitia »

BAUHAUS, școală de arhitectură și artă aplicată, înființată în 1919 de W. Gropius la Weimar și tranferată în 1925-1932 la Dessau. A unit instruirea tehnică cu cea artistică, în vederea obținerii sintezei tuturor artelor in cadrul unei arhitecturi funcționale. Reprezentanți principali: Paul Klee, Wassily Kandinsky, Johannes Itten, Josef Albers, László Moholy-Nagy. Vezi definitia »

ORTOTÓNUS, ortotonusuri, s. n. Spasm prelungit al mușchilor capului, trunchiului și membrelor care determină o poziție rigidă în linie dreaptă a corpului. – Din fr. orthotonos. Vezi definitia »