scótă (-te), s. f. – Parîmă folosită la manevrarea velei. It. scotta (Candrea), cf. ngr. σϰότα. Vezi definitia »

MIREÁSMĂ, miresme, s. f. 1. Miros plăcut și puternic, răspândit mai ales de plante și flori; parfum, aromă. 2. (La pl.) Uleiuri sau substanțe aromatice plăcut mirositoare, cu care se unge corpul, se parfumează în casă etc.; balsam. – Din sl. mirizma. Vezi definitia »

TERAPEÚTICĂ s.f. Ramură a medicinii care studiază tratamentul bolilor și modul de întrebuințare a medicamentelor; terapie. ♦ Totalitatea metodelor de vindecare a unei boli. [Pron. -pe-u-. / < fr. thérapeutique, cf. gr. therapeuein – a îngriji]. Vezi definitia »

MOLÚRĂ, moluri, s. f. Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele, ale cărei fructe sunt întrebuințate în medicină; molotru (Foeniculum vulgare). – Cf. mălură. Vezi definitia »

SIMÉZĂ, simeze, s. f. 1. Panou pe care se așază sau care susține tabloul într-o galerie de pictură. 2. (Arh.) Mulură la partea de sus a unei cornișe. – Din fr. cimaise. Vezi definitia »