Definita cuvantului clenci
clénci (clénciuri), s. n. – 1. Creangă cu bifurcațiile tăiate parțial de care se pot agăța obiecte diverse. – 2. Bifurcație a coarnelor cerbului. – 3. Ciot de creangă. – 4. Mecanism cu clichet. – 5. Limbă de cataramă. – 6. Clanță de ușă. – 7. Încurcătură, tertip, dificultate. – Megl. clinci. Origine necunoscută, cu excepția faptului de a fi vorba de o creație din familia lui clanț. Cihac, II, 61, îl punea în legătură cu sl. ključĭ „cheie”; Capidan, Dacor., III, 1008, cu bg. klečka „așchie” și DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bg. klinče „cui de potcoavă”. – Der. clenciuros (var. înv. clincios), adj. (noduros). DAR pune în legătură cu clenci adj. înclincit (împerecheat; se spune despre cîini).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu clenci
gherghéci (-i), s. m. – 1. Varietate de mușcată (Geranium pratense). – 2. Plantă (Erodium cicutarium). – Var. gherghetin. Bg. gergeč „biban” (Scriban). Pentru semantism, cf. celălalt nume al plantelor, ciocul berzii sau pliscul cucoarei. Vezi definitia »
NOTA CINCI barieră, chintă, chita golanului, hotar, ținta golanului. Vezi definitia »
HARÁCI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din tc. haraç. Vezi definitia »
GÂNCI, gânci, s. m. (Banat, Trans.; Var.) Zgancă. (din magh. gáncs; cf. ucr. ganč) Vezi definitia »
lovinci s. f. pl. (înv.) bani. Vezi definitia »