Definita cuvantului spirit
SPÍRIT s.n. I. 1. Factor ideal al existenței (opus materiei); totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință. 2. Inteligență; imaginație. 3. (În superstiții) Ființă imaterială, supranaturală. 4. Mod, fel de manifestare, de gândire. 5. Glumă, anecdotă. ♦ Vorbă de duh; ironie. ♦ A face spirite = a glumi. 6. Caracter specific a ceva. ♦ Sensul real a ceva. II. Semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță din punctul de vedere al aspirației sunetul căruia i se adaugă. [< lat. spiritus, cf. it. spirito, fr. esprit].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu spirit
MOLCOTÍT adv. (Reg.) Cu glas domol, potolit, blând. – Et. nec. Vezi definitia »
PUȚULUÍT adj. v. puțului. [Sinonime] Vezi definitia »
CINSTÍT, -Ă, cinstiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este de bună-credință; onest, corect; care nu înșală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (Înv.) Vrednic de respect; stimat, onorat. – V. cinsti. Vezi definitia »
PESCUÍT s. n. Acțiunea de a pescui (1) și rezultatul ei; meseria pescarului (I); pescărit, pescărie (1). – V. pescui. Vezi definitia »
TRANSFINÍT, -Ă adj. (mat.; despre numere) care exprimă cantitatea elementelor unui ansamblu infinit. (< fr. transfini, germ. transfinit) Vezi definitia »