AUTORIZÁȚIE s. f. permisiune (dată de o autoritate); împuternicire. ◊ înscris care dovedește o împuternicire. (< fr. autorisation) Vezi definitia »

HEMATOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază morfologia, fiziologia și patologia sângelui și a organelor hematopoietice. (< fr. hématologie) Vezi definitia »

BURGHEZÍE s.f. 1. (În orânduirea feudală) Locuitorii de la orașe; populația orașelor, târgoveți, orășenime. 2. Clasă socială care, în orânduirea capitalistă, posedă mijloacele de producție și deține puterea de stat. [Gen. -iei. / cf. fr. bourgeoisie, it. borghesia]. Vezi definitia »

priméjdie (priméjdii), s. f. – Pericol. – Megl. primeajdă. Sl. (bg.) prĕmeždije (Mikloisch, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 191; Berneker, II, 32). – Der. primejdios, adj. (periculos); primejdui, vb. (a fi, a pune în pericol; refl., a se expune unui pericol). Vezi definitia »

DEZABIÉ, dezabieuri, s. n. (Franțuzism) îmbrăcăminte ușoară (elegantă), purtată de femei în casă. – Din fr. deshabillé. Vezi definitia »