Definita cuvantului stabil
STABÍL, -Ă adj. 1. Trainic, bine așezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanțe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stabil
PASÁBIL, -Ă adj. (Fam.) Care poate fi acceptat, utilizat; acceptabil. [Cf. fr. passable]. Vezi definitia »
INCREDÍBIL, -Ă, incredibili, -e, adj. Care este de necrezut. – Din it. incredibile, lat. incredibilis. Vezi definitia »
epitrafíl (-le), s. n. – Obiect din odăjdiile bisericești în formă de fîșie lungă de stofă, cu motive religioase brodate, purtat de preoți cînd oficiază slujba. – Var. epitrahil, epitrafir, patrafir, patrahir. Mr. pitrăhile. Ngr. (ἐ)πιτραχέλη(ον). Sec. XVII. Vezi definitia »
COMENSURÁBIL, -Ă, comensurabili, -e, adj. (Mat.; despre două sau mai multe mărimi) Care pot fi măsurate cu aceeași unitate de măsură, valorile amândurora fiind multipli întregi ai unității folosite. – Din fr. commensurable, lat. commensurabilis. Vezi definitia »
NUIZÍBIL, -Ă adj. (Liv.) Vătămător. [Var. nuisibil, -ă adj. / < fr. nuisible]. Vezi definitia »