ONTOGÓNIC, -Ă, ontogonici, -ce, adj. Referitor la ontogonie, de ontogonie. – De la ontogonie. Vezi definitia »

POLÉMIC, -Ă, polemici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Discuție în contradictoriu, controversă pe o temă literară, științifică, politică etc. 2. Adj. Care ține de polemică (1), cu tendință de polemică, privitor la polemică; critic, combativ, contradictoriu. – Din fr. polémique. Vezi definitia »

secrétnic, secrétnică, adj. (înv.) care este cunoscut de un număr limitat de persoane sau care rămâne necunoscut; secret, confidențial, tainic. Vezi definitia »

ÁTIC, -Ă I. adj. propriu Aticii. ♦ dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită. ◊ care se distinge prin bun-gust sau spirit. ♦ sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin. II. s. n. 1. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. (< fr. attique, lat. atticus, gr. attikos) Vezi definitia »

APONEVRÓTIC, -Ă, aponevrotici, -ce, adj. Care se referă la aponevroză, care aparține aponevrozei. – Din fr. aponévrotique. Vezi definitia »