văcăláș (-șuri), s. n. – Tencuială, tencuit. Mag. vakolás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 167). – Der. văcălui, vb. (a tencui), din mag. vakol. Vezi definitia »

RĂRÍȘ, rărișuri, s. n. Loc în pădure unde copacii sunt rari. ♦ (La pl.) Ochiuri de apă în mijlocul stufărișului din Delta Dunării. – Rar + suf. -iș. Vezi definitia »

fierăstrăiáș / ferăstrăiáș (unealtă) s. n., pl. fierăstrăiáșe / ferăstrăiáșe Vezi definitia »

ferestrăiáș, ferestrăiáșe, s.n. (pop.) 1. ferăstrău mic de de grădină; ghimirlic. 2. om care taie lemne, care ferăstruiește. Vezi definitia »

OCOLÁȘ, (1) ocolașe, s. n., (2) ocolași, s. m. 1. S. n. (Rar) Diminutiv al lui ocol. 2. S. m. (Înv.) Conducătorul administrativ al unui ocol (6). – Ocol + suf. -aș. Vezi definitia »