zátcă (zắtci), s. f. – Întinzător al urzelii. – Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și Olt. Vezi definitia »

CLĂMPĂNEÁLĂ, clămpăneli, s. f. Clămpănit. – Clămpăni + suf. - eală. Vezi definitia »

sticleálă, sticléli, s.f. (înv.) lumină vie și strălucitoare; licăr, licărire, lucire, scăpărare, scânteiere, sclipire, strălucire. Vezi definitia »

áceră (ácere), s. f. – Vultur, acvilă. – Var. aciră < Lat. ăquῐla (Pușcariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. áliga, sp. águila, port. aguia. Cuvîntul rom. este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încît poate fi creație artificială, datorată vreunui filolog latinist din sec. XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea, în acest caz, un excepțional simț al limbii). Adevărul este că latiniștii din sec. XIX au inventat forma acvilă, s. f., care încă se mai folosește, în limbajul poetic și heraldic, și der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat). Vezi definitia »

IMORTÉLĂ s. f. plantă erbacee cu frunze puține și flori mici, galbene sau roz-purpurii, care se poate păstra uscată mult timp. (< fr. immortelle) Vezi definitia »