Definita cuvantului stereoacustică
STEREOACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcțiilor din care vin sunetele. [Pron. -re-o-a-, gen. -cii. / cf. fr. stéréoacoustique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu stereoacustică
TIAMÍNĂ s.f. Vitamina B1; aneurină. [Pron. ti-a-. / < fr. thiamine]. Vezi definitia »
TĂBĂCĂREÁSCĂ s. f. Numele unui joc de cărți. – Din tăbăcăresc. Vezi definitia »
potánță (potánțe), s. f. – (Trans.) Poznă, năzbîtie. Probabil deformare a lui boanță. Vezi definitia »
RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din fr. réluctance. Vezi definitia »
SPERMĂ albuș, caimac, cartuș, clei, drojdie de bere, frișcă, lapte bătut, lapți, lăptișor de matcă, lipici, măduvă, mehlem, miere de amoc, muci, mujdei, peltea, polen, scrobeală, spuză, spumă, tărâță, zaț, zeamă. Vezi definitia »