PATOFIZIOLOGÍE s.f. (Med.) Studiul disfuncțiilor organismului. [Gen. -iei. / < fr. pathophysiologie]. Vezi definitia »

TELEOLOGÍE s. f. 1. teoria finalității, studiul scopurilor. 2. concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate; finalism, teleonomie (1). (< fr. téléologie) Vezi definitia »

MINERALURGÍE s.f. Știință care studiază aplicarea cunoștințelor mineralogice în industrie. [Gen. -iei. / < fr. minéralurgie, cf. fr. minéral, gr. ergon – lucru]. Vezi definitia »

ISTÓRIE s.f. 1. Procesul obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și în societate. 2. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății omenești, a unui popor, urmărind-o cronologic ca un proces unitar, desfășurat pe baza unor legi obiective; (p. ext.) știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor dintr-un anumit domeniu. ♦ Scriere care cuprinde expunerea critică a unor fapte istorice. 3. Povestire, narațiune. [Gen. -iei. / < lat., gr. historia]. Vezi definitia »

CHELATOMETRIE s. f. Capitol al chimiei analitice cantitative în care se folosesc chelatorii; chelatoterapie. Vezi definitia »