Definita cuvantului cobîlț
cobîlț interj. – Imită zgomotul apei răscolite sau agitate. – Var. cogîlț, gogîlț, interj. (imită zgomotul cu care înghit mîncarea unele persoane care mănîncă urît). Creație expresivă, cf. hîltîc, hîlț, ghiorț, zgîlțîi, șobîltîc, care exprimă aceleași idei. – Der. cobîlțîi, vb. (a agita, a amesteca un lichid), pe care DAR urmîndu-l pe Cihac, II, 66, îl pune în legătură cu sl. kolĕbati „a agita”; scobîlțîi, vb. (a agita, a amesteca); gogîlți, vb. (a înghiți mîncarea cu zgomot).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cobîlț
GOGONÉȚ, -EÁȚĂ, gogoneți, -e, adj. Gogonat. ◊ Prune gogonețe = varietate de prune mici și sferice. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -eț. Vezi definitia »
steguleț, stegulețe s. n. (tox.) ac de seringă. Vezi definitia »
ORBÉȚ, ORBEÁȚĂ, orbeți, -e, adj., s. 1. Adj., s. m. și f. (Ființă) care nu vede bine sau nu vede deloc; p. ext. cerșetor (orb2). ◊ Expr. A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. 2. S. m. Mamifer din ordinul rozătoarelor, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini; cățelul-pământului (Spalax microphtalmus). [Var.: orbéte s. m.] – Orb + suf. -eț. Vezi definitia »
șipúț, șipúțuri, s.n. (reg.) șip mic, sticluță, flaconaș, șipurel, șipuleț. Vezi definitia »
BĂRÁȚ, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát. Vezi definitia »