Definita cuvantului obsolescență
OBSOLESCÉNȚĂ s.f. Declasare tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern; uzură morală. ◊ obsolescență profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-științific. (< engl., fr. obsolescence)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu obsolescență
ELECTRÓNICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază particulele încărcate electric. ♦ Ramură a electrotehnicii care studiază aplicațiile tehnice ale fenomenelor electromagnetice. [Gen. -cii. / < fr. électronique]. Vezi definitia »
NICHELÍNĂ s. f. 1. aliaj de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea rezistoarelor. 2. arseniură naturală de nichel. (< fr. nickéline) Vezi definitia »
COFEÍNĂ s.f. Cafeină. [Pron. -fe-i-. / < germ. Koffein]. Vezi definitia »
PNEUMATOLÍZĂ s.f. Fenomen care are loc prin reacția dintre componenții volatili degajați dintr-un masiv magmatic și rocile înconjurătoare. [< fr. pneumatolyse]. Vezi definitia »
PLASMOLÍZĂ s. f. (biol.) micșorare a volumului unei celule prin pierderea apei în condiții de hipertonicitate a mediului. (< fr. plasmolyse) Vezi definitia »