hir s. n. – Știre, veste, noutate. – Var. hiriu. Mag. hir (DAR). În Trans. – Der. hireș, adj. (faimos, celebru), din mag. hires. Vezi definitia »

FURNÍR s. n. placă subțire de lemn de esență superioară, pentru mobilă. (< germ. Furnier) Vezi definitia »

sichír, sichíri, s.m. (reg.) nume dat unor specii de păsări înrudite cu pitulicea. Vezi definitia »

GAMBÍR s.m. (Bot.) Plantă agățătoare din regiunile subtropicale, din ale cărei frunze se obține un extract tanant și care se folosește și în medicină ca astringent. [< fr. gambir, germ. Gambir]. Vezi definitia »

știr³ s.n. (reg.; în expr.) a lua de-a știrul = a lua la purtare (hainele). Vezi definitia »