TERÉSTRU, -Ă adj. Referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. [Cf. fr. terrestre, lat. terrestris]. Vezi definitia »

ICONOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Cel care se închină la icoane. [< fr. iconolâtre, cf. gr. eikon – imagine, latreuein – a adora]. Vezi definitia »

CANDELÁBRU, candelabre, s. n. Suport cu mai multe brațe (bogat ornamentat), pentru lumânări sau becuri electrice; policandru. – Din fr. candélabre, lat. candelabrum. Vezi definitia »

PIROMÉTRU s.n. Instrument folosit în metalurgie pentru măsurarea temperaturilor foarte înalte. [< fr. pyromètre, cf. gr. pyr – foc, metron – măsură]. Vezi definitia »

STADIMÉTRU s.n. Instrument folosit în ridicările topografice efectuate prin metoda stadimetriei; tahimetru. [< fr. stadiomètre]. Vezi definitia »