ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. Vezi definitia »

CITOPLÁSMĂ s. f. substanță vie a celulei, care conține toți constituenții protoplasmatici, cu excepția nucleului. (< fr. cytoplasme) Vezi definitia »

RÖNTGENOLUMINESCÉNȚĂ / ROENTGENOLUMINESCÉNȚĂ s. f. luminescență care se produce prin iradierea unei substanțe cu radiații X. (< röntgen- + luminescență) Vezi definitia »

CHISTÉRĂ s. f. rachetă² (1), partea din față, de forma unei linguri alungite, folosită în jocul de pelotă. (< fr. chistera) Vezi definitia »

ȘOLDORÁRIȚĂ s. f. (Reg.) Durere de șolduri. – Din șolduri (pl. lui șold) + suf. -ariță. Vezi definitia »