MANIAMÉNT s.n. Loc de depozitare a grăsimii sub pielea unui animal. [< fr. maniement]. Vezi definitia »

SECÁNT, -Ă adj. (Despre o dreaptă sau un plan) Care taie alte drepte, un cerc etc. [< fr. sécant]. Vezi definitia »

CONVÉNT s. n. 1. consiliu al unei mănăstiri, al unui ordin călugăresc. 2. for suprem în biserica protestantă, format din clerici și laici. 3. adunare generală a francmasonilor. (< fr., engl. convent, lat. conventus) Vezi definitia »

SEMITIZÁNT, -Ă s. m. f. semitist. (< fr. sémitisant) Vezi definitia »

DELIRÁNT, -Ă, deliranți, -te, adj. Care este în stare de delir, ca de delir. ♦ Fig. Care se manifestă într-o formă asemănătoare delirului; excesiv, exaltat, frenetic. – Din fr. délirant. Vezi definitia »